mormăi

Romanian

Etymology

From mor +‎ mor +‎ -ăi.

Verb

a mormăi (third-person singular present mormăie, past participle mormăit) 4th conjugation

  1. to mutter

Conjugation

    conjugation of mormăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a mormăi
gerund mormăind
past participle mormăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mormăi mormăi mormăie mormăim mormăiți mormăie
imperfect mormăiam mormăiai mormăia mormăiam mormăiați mormăiau
simple perfect mormăii mormăiși mormăi mormăirăm mormăirăți mormăiră
pluperfect mormăisem mormăiseși mormăise mormăiserăm mormăiserăți mormăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mormăi să mormăi să mormăie să mormăim să mormăiți să mormăie
imperative — tu — — voi —
affirmative mormăie mormăiți
negative nu mormăi nu mormăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.