muțitură

Romanian

Etymology

From muți +‎ -tură.

Noun

muțitură f (plural muțituri)

  1. muteness

Declension

Declension of muțitură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative muțitură muțitura muțituri muțiturile
genitive-dative muțituri muțiturii muțituri muțiturilor
vocative muțitură, muțituro muțiturilor

References

  • muțitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.