mucoare
Romanian
Etymology
Inherited from Latin mūcōrem, accusative of mūcor.
Noun
mucoare f (plural mucori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mucoare | mucoarea | mucori | mucorile | |
| genitive-dative | mucori | mucorii | mucori | mucorilor | |
| vocative | mucoare, mucoareo | mucorilor | |||