mucuri
Romanian
Verb
a mucuri (third-person singular present mucurește, past participle mucurit) 4th conjugation
- obsolete form of mucări
Conjugation
conjugation of mucuri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mucuri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mucurind | ||||||
| past participle | mucurit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mucuresc | mucurești | mucurește | mucurim | mucuriți | mucuresc | |
| imperfect | mucuream | mucureai | mucurea | mucuream | mucureați | mucureau | |
| simple perfect | mucurii | mucuriși | mucuri | mucurirăm | mucurirăți | mucuriră | |
| pluperfect | mucurisem | mucuriseși | mucurise | mucuriserăm | mucuriserăți | mucuriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mucuresc | să mucurești | să mucurească | să mucurim | să mucuriți | să mucurească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mucurește | mucuriți | |||||
| negative | nu mucuri | nu mucuriți | |||||
References
- mucuri in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN