multiplica
See also: multiplicá
Catalan
Verb
multiplica
- inflection of multiplicar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Latin
Verb
multiplicā
- second-person singular present active imperative of multiplicō
Portuguese
Verb
multiplica
- inflection of multiplicar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French multiplier, Latin multiplicare.
Verb
a multiplica (third-person singular present multiplică, past participle multiplicat, third-person subjunctive multiplice) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of multiplica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a multiplica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | multiplicând | ||||||
| past participle | multiplicat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | multiplic | multiplici | multiplică | multiplicăm | multiplicați | multiplică | |
| imperfect | multiplicam | multiplicai | multiplica | multiplicam | multiplicați | multiplicau | |
| simple perfect | multiplicai | multiplicași | multiplică | multiplicarăm | multiplicarăți | multiplicară | |
| pluperfect | multiplicasem | multiplicaseși | multiplicase | multiplicaserăm | multiplicaserăți | multiplicaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să multiplic | să multiplici | să multiplice | să multiplicăm | să multiplicați | să multiplice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | multiplică | multiplicați | |||||
| negative | nu multiplica | nu multiplicați | |||||
Derived terms
Related terms
Spanish
Verb
multiplica
- inflection of multiplicar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative