muncire
Romanian
Etymology
Noun
muncire f (plural munciri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | muncire | muncirea | munciri | muncirile | |
| genitive-dative | munciri | muncirii | munciri | muncirilor | |
| vocative | muncire, muncireo | muncirilor | |||