muncire
Romanian
Etymology
Noun
muncire f (plural munciri)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | muncire | muncirea | munciri | muncirile | |
genitive-dative | munciri | muncirii | munciri | muncirilor | |
vocative | muncire, muncireo | muncirilor |