munific

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin munificus.

Adjective

munific m or n (feminine singular munifică, masculine plural munifici, feminine and neuter plural munifice)

  1. munificent

Declension

Declension of munific
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite munific munifică munifici munifice
definite munificul munifica munificii munificele
genitive-
dative
indefinite munific munifice munifici munifice
definite munificului munificei munificilor munificelor

References

  • munific in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN