mustăcioară
Romanian
Etymology
From mustață + -ioară, or perhaps from a Vulgar Latin *mustaciola, diminutive of early Medieval Latin mustācium. Compare Aromanian mustãcioarã; cf. also Italian mostacciolo.
Noun
mustăcioară f (plural mustăcioare)
- diminutive of mustață (“moustache”)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mustăcioară | mustăcioara | mustăcioare | mustăcioarele | |
| genitive-dative | mustăcioare | mustăcioarei | mustăcioare | mustăcioarelor | |
| vocative | mustăcioară, mustăcioaro | mustăcioarelor | |||