născoci
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic наскачетъ (naskačetŭ, “to jump onto, to seize upon”).
Verb
a născoci (third-person singular present născocește, past participle născocit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of născoci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a născoci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | născocind | ||||||
| past participle | născocit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | născocesc | născocești | născocește | născocim | născociți | născocesc | |
| imperfect | născoceam | născoceai | născocea | născoceam | născoceați | născoceau | |
| simple perfect | născocii | născociși | născoci | născocirăm | născocirăți | născociră | |
| pluperfect | născocisem | născociseși | născocise | născociserăm | născociserăți | născociseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să născocesc | să născocești | să născocească | să născocim | să născociți | să născocească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | născocește | născociți | |||||
| negative | nu născoci | nu născociți | |||||