nătăfleț

Romanian

Etymology

Blend of nătărău +‎ fleț. First attested in the beginning of the 19th century.

Pronunciation

  • IPA(key): /nə.təˈflet͡s/
  • Rhymes: -et͡s
  • Hyphenation: nă‧tă‧fleț

Adjective

nătăfleț m or n (feminine singular nătăfleață, masculine plural nătăfleți, feminine and neuter plural nătăflețe)

  1. foolish, easy to fool
    Synonyms: see Thesaurus:prost

Declension

Declension of nătăfleț
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite nătăfleț nătăfleață nătăfleți nătăflețe
definite nătăflețul nătăfleața nătăfleții nătăflețele
genitive-
dative 		indefinite nătăfleț nătăflețe nătăfleți nătăflețe
definite nătăflețului nătăfleței nătăfleților nătăflețelor

Noun

nătăfleț m (plural nătăfleți)

  1. dunce, fool

Declension

Declension of nătăfleț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative nătăfleț nătăflețul nătăfleți nătăfleții
genitive-dative nătăfleț nătăflețului nătăfleți nătăfleților
vocative nătăflețule nătăfleților

Alternative forms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.