nemete
Romanian
Noun
nemete m (plural nemeți)
- obsolete form of nămete
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | nemete | nemeteul | nemeți | nemeții | |
| genitive-dative | nemete | nemeteului | nemeți | nemeților | |
| vocative | nemeteule | nemeților | |||
References
- nemete in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN