nitrura

Romanian

Etymology

Borrowed from French nitrurer.

Verb

a nitrura (third-person singular present nitrurează, past participle nitrurat) 1st conjugation

  1. to nitride

Conjugation

    conjugation of nitrura (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a nitrura
gerund nitrurând
past participle nitrurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present nitrurez nitrurezi nitrurează nitrurăm nitrurați nitrurează
imperfect nitruram nitrurai nitrura nitruram nitrurați nitrurau
simple perfect nitrurai nitrurași nitrură nitrurarăm nitrurarăți nitrurară
pluperfect nitrurasem nitruraseși nitrurase nitruraserăm nitruraserăți nitruraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să nitrurez să nitrurezi să nitrureze să nitrurăm să nitrurați să nitrureze
imperative — tu — — voi —
affirmative nitrurează nitrurați
negative nu nitrura nu nitrurați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.