nobila
Latin
Adjective
nobila
- inflection of nobilus:
- nominative/vocative feminine singular
- nominative/accusative/vocative neuter plural
Adjective
nobilā
- ablative feminine singular of nobilus
Romanian
Etymology
From nobil.
Verb
a nobila (third-person singular present nobilează, past participle nobilat) 1st conjugation
- to ennoble
Conjugation
conjugation of nobila (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a nobila | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | nobilând | ||||||
| past participle | nobilat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | nobilez | nobilezi | nobilează | nobilăm | nobilați | nobilează | |
| imperfect | nobilam | nobilai | nobila | nobilam | nobilați | nobilau | |
| simple perfect | nobilai | nobilași | nobilă | nobilarăm | nobilarăți | nobilară | |
| pluperfect | nobilasem | nobilaseși | nobilase | nobilaserăm | nobilaserăți | nobilaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să nobilez | să nobilezi | să nobileze | să nobilăm | să nobilați | să nobileze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | nobilează | nobilați | |||||
| negative | nu nobila | nu nobilați | |||||
References
- nobila in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN