noroci

Romanian

Etymology

From noroc +‎ -i.

Verb

a noroci (third-person singular present norocește, past participle norocit) 4th conjugation

  1. to make someone happy

Conjugation

    conjugation of noroci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a noroci
gerund norocind
past participle norocit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present norocesc norocești norocește norocim norociți norocesc
imperfect noroceam noroceai norocea noroceam noroceați noroceau
simple perfect norocii norociși noroci norocirăm norocirăți norociră
pluperfect norocisem norociseși norocise norociserăm norociserăți norociseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să norocesc să norocești să norocească să norocim să norociți să norocească
imperative — tu — — voi —
affirmative norocește norociți
negative nu noroci nu norociți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.