noureț

Romanian

Etymology

From nour +‎ -eț.

Noun

noureț n (plural nourețuri)

  1. diminutive of nour

Declension

Declension of noureț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative noureț nourețul nourețuri nourețurile
genitive-dative noureț nourețului nourețuri nourețurilor
vocative nourețule nourețurilor

References

  • noureț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN