nutrica
Latin
Verb
nūtrīcā
- second-person singular present active imperative of nūtrīcō
Romanian
Etymology
Inherited from Latin nūtrīcāre. Compare Aromanian nutric, nutricari.
Verb
a nutrica (third-person singular present nutrică, past participle nutricat) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of nutrica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a nutrica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | nutricând | ||||||
| past participle | nutricat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | nutric | nutrici | nutrică | nutricăm | nutricați | nutrică | |
| imperfect | nutricam | nutricai | nutrica | nutricam | nutricați | nutricau | |
| simple perfect | nutricai | nutricași | nutrică | nutricarăm | nutricarăți | nutricară | |
| pluperfect | nutricasem | nutricaseși | nutricase | nutricaserăm | nutricaserăți | nutricaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să nutric | să nutrici | să nutrice | să nutricăm | să nutricați | să nutrice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | nutrică | nutricați | |||||
| negative | nu nutrica | nu nutricați | |||||