oști

Romanian

Etymology 1

Noun

oști n pl

  1. plural of oaste

Etymology 2

From oaste.

Verb

a oști (third-person singular present oștește, past participle oștit) 4th conjugation

  1. to fight in a war
Conjugation
    conjugation of oști (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a oști
gerund oștind
past participle oștit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present oștesc oștești oștește oștim oștiți oștesc
imperfect oșteam oșteai oștea oșteam oșteați oșteau
simple perfect oștii oștiși oști oștirăm oștirăți oștiră
pluperfect oștisem oștiseși oștise oștiserăm oștiserăți oștiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să oștesc să oștești să oștească să oștim să oștiți să oștească
imperative — tu — — voi —
affirmative oștește oștiți
negative nu oști nu oștiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.