oțeli

Romanian

Etymology

From oțel +‎ -i.

Verb

a oțeli (third-person singular present oțelește, past participle oțelit) 4th conjugation

  1. to steel, to harden

Conjugation

    conjugation of oțeli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a oțeli
gerund oțelind
past participle oțelit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present oțelesc oțelești oțelește oțelim oțeliți oțelesc
imperfect oțeleam oțeleai oțelea oțeleam oțeleați oțeleau
simple perfect oțelii oțeliși oțeli oțelirăm oțelirăți oțeliră
pluperfect oțelisem oțeliseși oțelise oțeliserăm oțeliserăți oțeliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să oțelesc să oțelești să oțelească să oțelim să oțeliți să oțelească
imperative — tu — — voi —
affirmative oțelește oțeliți
negative nu oțeli nu oțeliți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.