obicinui

Romanian

Verb

a obicinui (third-person singular present obicinuiește, past participle obicinuit) 4th conjugation

  1. alternative form of obișnui

Conjugation

    conjugation of obicinui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a obicinui
gerund obicinuind
past participle obicinuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present obicinuiesc obicinuiești obicinuiește obicinuim obicinuiți obicinuiesc
imperfect obicinuiam obicinuiai obicinuia obicinuiam obicinuiați obicinuiau
simple perfect obicinuii obicinuiși obicinui obicinuirăm obicinuirăți obicinuiră
pluperfect obicinuisem obicinuiseși obicinuise obicinuiserăm obicinuiserăți obicinuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să obicinuiesc să obicinuiești să obicinuiască să obicinuim să obicinuiți să obicinuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative obicinuiește obicinuiți
negative nu obicinui nu obicinuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.