obiectifica

Romanian

Etymology

From obiect +‎ -ifica.

Verb

a obiectifica (third-person singular present obiectifică, past participle obiectificat) 1st conjugation

  1. to objectify

Conjugation

    conjugation of obiectifica (first conjugation, no infix)
infinitive a obiectifica
gerund obiectificând
past participle obiectificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present obiectific obiectifici obiectifică obiectificăm obiectificați obiectifică
imperfect obiectificam obiectificai obiectifica obiectificam obiectificați obiectificau
simple perfect obiectificai obiectificași obiectifică obiectificarăm obiectificarăți obiectificară
pluperfect obiectificasem obiectificaseși obiectificase obiectificaserăm obiectificaserăți obiectificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să obiectific să obiectifici să obiectifice să obiectificăm să obiectificați să obiectifice
imperative — tu — — voi —
affirmative obiectifică obiectificați
negative nu obiectifica nu obiectificați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.