obnubilație
Romanian
Etymology
Borrowed from French obnubilation.
Noun
obnubilație f (plural obnubilații)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | obnubilație | obnubilația | obnubilații | obnubilațiile | |
| genitive-dative | obnubilații | obnubilației | obnubilații | obnubilațiilor | |
| vocative | obnubilație, obnubilațio | obnubilațiilor | |||