obturare
Latin
Verb
obtūrāre
- inflection of obtūrō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
obturare f (plural obturări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | obturare | obturarea | obturări | obturările | |
| genitive-dative | obturări | obturării | obturări | obturărilor | |
| vocative | obturare, obturareo | obturărilor | |||
Spanish
Verb
obturare
- first/third-person singular future subjunctive of obturar