ocina
Romanian
Etymology
From ocină.
Verb
a ocina (third-person singular present ocinează, past participle ocinat) 1st conjugation
- (obsolete) to inherit
Conjugation
conjugation of ocina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ocina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ocinând | ||||||
| past participle | ocinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ocinez | ocinezi | ocinează | ocinăm | ocinați | ocinează | |
| imperfect | ocinam | ocinai | ocina | ocinam | ocinați | ocinau | |
| simple perfect | ocinai | ocinași | ocină | ocinarăm | ocinarăți | ocinară | |
| pluperfect | ocinasem | ocinaseși | ocinase | ocinaserăm | ocinaserăți | ocinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ocinez | să ocinezi | să ocineze | să ocinăm | să ocinați | să ocineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ocinează | ocinați | |||||
| negative | nu ocina | nu ocinați | |||||
References
- ocina in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Umbundu
Noun
ocina (oci-ovi class, plural ovina)