ocucenie
Polish
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /ɔ.t͡suˈt͡sɛ.ɲɛ/
- Rhymes: -ɛɲɛ
- Syllabification: o‧cu‧ce‧nie
Noun
ocucenie n
- verbal noun of ocucić
Declension
Declension of ocucenie
| singular | |
|---|---|
| nominative | ocucenie |
| genitive | ocucenia |
| dative | ocuceniu |
| accusative | ocucenie |
| instrumental | ocuceniem |
| locative | ocuceniu |
| vocative | ocucenie |
Further reading
- ocucenie in Polish dictionaries at PWN