oficia

See also: oficiá

Portuguese

Verb

oficia

  1. inflection of oficiar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French officier.

Verb

a oficia (third-person singular present oficiează, past participle oficiat) 1st conjugation

  1. to officiate

Conjugation

    conjugation of oficia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a oficia
gerund oficiind
past participle oficiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present oficiez oficiezi oficiază oficiem oficiați oficiază
imperfect oficiam oficiai oficia oficiam oficiați oficiau
simple perfect oficiai oficiași oficie oficiarăm oficiarăți oficiară
pluperfect oficiasem oficiaseși oficiase oficiaserăm oficiaserăți oficiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să oficiez să oficiezi să oficieze să oficiem să oficiați să oficieze
imperative — tu — — voi —
affirmative oficiază oficiați
negative nu oficia nu oficiați

Spanish

Verb

oficia

  1. inflection of oficiar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.