oftica

See also: oftică

Romanian

Etymology

From oftică.

Verb

a oftica (third-person singular present oftică, past participle ofticat) 1st conjugation

  1. to be consumptive, phthisical
  2. (figurative) to be consumed with grief, become embittered

Conjugation

    conjugation of oftica (first conjugation, no infix)
infinitive a oftica
gerund ofticând
past participle ofticat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present oftic oftici oftică ofticăm ofticați oftică
imperfect ofticam ofticai oftica ofticam ofticați ofticau
simple perfect ofticai ofticași oftică ofticarăm ofticarăți ofticară
pluperfect ofticasem ofticaseși ofticase ofticaserăm ofticaserăți ofticaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să oftic să oftici să oftice să ofticăm să ofticați să oftice
imperative — tu — — voi —
affirmative oftică ofticați
negative nu oftica nu ofticați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.