ologi

Romanian

Etymology

From olog +‎ -i.

Verb

a ologi (third-person singular present ologește, past participle ologit) 4th conjugation

  1. to lame

Conjugation

    conjugation of ologi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ologi
gerund ologind
past participle ologit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ologesc ologești ologește ologim ologiți ologesc
imperfect ologeam ologeai ologea ologeam ologeați ologeau
simple perfect ologii ologiși ologi ologirăm ologirăți ologiră
pluperfect ologisem ologiseși ologise ologiserăm ologiserăți ologiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ologesc să ologești să ologească să ologim să ologiți să ologească
imperative — tu — — voi —
affirmative ologește ologiți
negative nu ologi nu ologiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.