oracciu

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish اوراقجی (orakcı).

Noun

oracciu m (plural oraccii)

  1. (obsolete) reaper

Declension

Declension of oracciu
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative oracciu oracciuul oraccii oracciii
genitive-dative oracciu oracciuului oraccii oracciilor
vocative oracciuule oracciilor

References

  • oracciu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN