oracciu
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish اوراقجی (orakcı).
Noun
oracciu m (plural oraccii)
- (obsolete) reaper
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | oracciu | oracciuul | oraccii | oracciii | |
| genitive-dative | oracciu | oracciuului | oraccii | oracciilor | |
| vocative | oracciuule | oracciilor | |||
References
- oracciu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN