orbeca
Romanian
Etymology
From orb.
Verb
a orbeca (third-person singular present orbecă, past participle orbecat) 1st conjugation
- synonym of orbecăi
Conjugation
conjugation of orbeca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a orbeca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | orbecând | ||||||
| past participle | orbecat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | orbec | orbeci | orbecă | orbecăm | orbecați | orbecă | |
| imperfect | orbecam | orbecai | orbeca | orbecam | orbecați | orbecau | |
| simple perfect | orbecai | orbecași | orbecă | orbecarăm | orbecarăți | orbecară | |
| pluperfect | orbecasem | orbecaseși | orbecase | orbecaserăm | orbecaserăți | orbecaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să orbec | să orbeci | să orbece | să orbecăm | să orbecați | să orbece | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | orbecă | orbecați | |||||
| negative | nu orbeca | nu orbecați | |||||
References
- orbeca in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN