orbime

Romanian

Etymology

From orb +‎ -ime.

Noun

orbime f (plural orbimi)

  1. blindness

Declension

Declension of orbime
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative orbime orbimea orbimi orbimile
genitive-dative orbimi orbimii orbimi orbimilor
vocative orbime, orbimeo orbimilor

References

  • orbime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN