orbime
Romanian
Etymology
Noun
orbime f (plural orbimi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | orbime | orbimea | orbimi | orbimile | |
| genitive-dative | orbimi | orbimii | orbimi | orbimilor | |
| vocative | orbime, orbimeo | orbimilor | |||
References
- orbime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN