orbitură

Romanian

Etymology

From orbi +‎ -tură.

Noun

orbitură f (plural orbituri)

  1. (obsolete) blinding

Declension

Declension of orbitură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative orbitură orbitura orbituri orbiturile
genitive-dative orbituri orbiturii orbituri orbiturilor
vocative orbitură, orbituro orbiturilor

References

  • orbitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN