Romanian
Etymology
From oră + -nic.
Noun
ornic n (plural ornice)
- wall clock, grandfather clock
Declension
Declension of ornic
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
ornic
|
ornicul
|
ornice
|
ornicele
|
| genitive-dative
|
ornic
|
ornicului
|
ornice
|
ornicelor
|
| vocative
|
ornicule
|
ornicelor
|