ornic

Romanian

Etymology

From oră +‎ -nic.

Noun

ornic n (plural ornice)

  1. wall clock, grandfather clock

Declension

Declension of ornic
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ornic ornicul ornice ornicele
genitive-dative ornic ornicului ornice ornicelor
vocative ornicule ornicelor