orograf
Romanian
Etymology
Borrowed from French orographe.
Noun
orograf m (plural orografi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | orograf | orograful | orografi | orografii | |
| genitive-dative | orograf | orografului | orografi | orografilor | |
| vocative | orografule | orografilor | |||