osatură
Romanian
Etymology
Borrowed from French ossature.
Noun
osatură f (plural osaturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | osatură | osatura | osature | osaturele | |
| genitive-dative | osature | osaturei | osature | osaturelor | |
| vocative | osatură, osaturo | osaturelor | |||