osebitură
Romanian
Etymology
Noun
osebitură f (plural osebituri)
- (obsolete) difference
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | osebitură | osebitura | osebituri | osebiturile | |
| genitive-dative | osebituri | osebiturii | osebituri | osebiturilor | |
| vocative | osebitură, osebituro | osebiturilor | |||
References
- osebitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN