osebitură

Romanian

Etymology

From osebi +‎ -tură.

Noun

osebitură f (plural osebituri)

  1. (obsolete) difference

Declension

Declension of osebitură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative osebitură osebitura osebituri osebiturile
genitive-dative osebituri osebiturii osebituri osebiturilor
vocative osebitură, osebituro osebiturilor

References

  • osebitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN