pâr

See also: Appendix:Variations of "par"

Romanian

Etymology

From pârî.

Noun

pâr m (plural pâri)

  1. denouncer

Declension

Declension of pâr
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative pâr pârul pâri pârii
genitive-dative pâr pârului pâri pârilor
vocative pârule pârilor

References

  • pâr in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Welsh

Pronunciation

  • IPA(key): /paːr/
  • Rhymes: -aːr

Etymology 1

From Middle Welsh par, from Old French par, possible through Middle English paire, from Latin paria (equals), neuter plural of pār.

Noun

pâr m (plural parau or peirau or peiri)

  1. pair (two similar or identical things)
    Synonym: cwpl
Derived terms

Further reading

  • R. J. Thomas, G. A. Bevan, P. J. Donovan, A. Hawke et al., editors (1950–present), “pâr”, in Geiriadur Prifysgol Cymru Online (in Welsh), University of Wales Centre for Advanced Welsh & Celtic Studies

Etymology 2

See the etymology of the corresponding lemma form.

Verb

pâr

  1. (literary) inflection of peri:
    1. third-person singular present indicative/future
    2. second-person singular imperative

Mutation

Mutated forms of pâr
radical soft nasal aspirate
pâr bâr mhâr phâr

Note: Certain mutated forms of some words can never occur in standard Welsh.
All possible mutated forms are displayed for convenience.

References

  • R. J. Thomas, G. A. Bevan, P. J. Donovan, A. Hawke et al., editors (1950–present), “pâr”, in Geiriadur Prifysgol Cymru Online (in Welsh), University of Wales Centre for Advanced Welsh & Celtic Studies