păcuină
Romanian
Etymology
Inherited from Latin pecuīna, from pecuīnus, from pecus or less likely from Vulgar Latin *pecorina.
Noun
păcuină f (plural păcuini)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | păcuină | păcuina | păcuini | păcuinile | |
| genitive-dative | păcuini | păcuinii | păcuini | păcuinilor | |
| vocative | păcuină, păcuino | păcuinilor | |||