pănură
Romanian
Etymology
Inherited from Latin paenula, from Ancient Greek φαινόλη (phainólē).
Noun
pănură f (plural pănuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | pănură | pănura | pănuri | pănurile | |
| genitive-dative | pănuri | pănurii | pănuri | pănurilor | |
| vocative | pănură, pănuro | pănurilor | |||