periclitare
See also: periclitaré
Latin
Verb
perīclitāre
- second-person singular present active imperative/indicative of perīclitor
Romanian
Etymology
Noun
periclitare f (plural periclitări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | periclitare | periclitarea | periclitări | periclitările | |
| genitive-dative | periclitări | periclitării | periclitări | periclitărilor | |
| vocative | periclitare, periclitareo | periclitărilor | |||
Spanish
Verb
periclitare
- first/third-person singular future subjunctive of periclitar