perseverare

See also: perseveraré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin persevērāre.

Verb

perseveràre (first-person singular present persèvero, first-person singular past historic perseverài, past participle perseveràto, auxiliary avére)

  1. (intransitive) to persevere [with in]

Conjugation

References

  • perseverare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana

Anagrams

Latin

Verb

persevērāre

  1. inflection of persevērō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From persevera +‎ -re.

Noun

perseverare f (plural perseverări)

  1. perseverance

Declension

Declension of perseverare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative perseverare perseverarea perseverări perseverările
genitive-dative perseverări perseverării perseverări perseverărilor
vocative perseverare, perseverareo perseverărilor

Spanish

Verb

perseverare

  1. first/third-person singular future subjunctive of perseverar