personkult
Swedish
Etymology
person + kult. First attested in 1932.
Noun
personkult c
Declension
| nominative | genitive | ||
|---|---|---|---|
| singular | indefinite | personkult | personkults |
| definite | personkulten | personkultens | |
| plural | indefinite | personkulter | personkulters |
| definite | personkulterna | personkulternas |