pervertitor
Latin
Verb
pervertitor
- second/third-person singular future passive imperative of pervertō
Romanian
Etymology
Noun
pervertitor m (plural pervertitori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | pervertitor | pervertitorul | pervertitori | pervertitorii | |
| genitive-dative | pervertitor | pervertitorului | pervertitori | pervertitorilor | |
| vocative | pervertitorule | pervertitorilor | |||