pișcar
Romanian
Etymology
Borrowed from Serbo-Croatian piskor.
Noun
pișcar m (plural pișcari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | pișcar | pișcarul | pișcari | pișcarii | |
| genitive-dative | pișcar | pișcarului | pișcari | pișcarilor | |
| vocative | pișcarule | pișcarilor | |||
References
- pișcar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN