picura

Romanian

Etymology

From picur +‎ -a, from pic.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a picura (third-person singular present picură, past participle picurat) 1st conjugation

  1. to drip
    Synonym: pica

Conjugation

    conjugation of picura (first conjugation, no infix)
infinitive a picura
gerund picurând
past participle picurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present picur picuri picură picurăm picurați picură
imperfect picuram picurai picura picuram picurați picurau
simple perfect picurai picurași picură picurarăm picurarăți picurară
pluperfect picurasem picuraseși picurase picuraserăm picuraserăți picuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să picur să picuri să picure să picurăm să picurați să picure
imperative — tu — — voi —
affirmative picură picurați
negative nu picura nu picurați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.