picuriu
Romanian
Etymology
From picuri + -iu.
Adjective
picuriu m or n (feminine singular picurie, plural picurii)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | picuriu | picurie | picurii | picurii | |||
| definite | picuriul | picuria | picuriii | picuriile | ||||
| genitive- dative |
indefinite | picuriu | picurii | picurii | picurii | |||
| definite | picuriului | picuriei | picuriilor | picuriilor | ||||