pildui

Romanian

Etymology

From pildă +‎ -ui.

Verb

a pildui (third-person singular present pilduiește, past participle pilduit) 4th conjugation

  1. to parable

Conjugation

    conjugation of pildui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a pildui
gerund pilduind
past participle pilduit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pilduiesc pilduiești pilduiește pilduim pilduiți pilduiesc
imperfect pilduiam pilduiai pilduia pilduiam pilduiați pilduiau
simple perfect pilduii pilduiși pildui pilduirăm pilduirăți pilduiră
pluperfect pilduisem pilduiseși pilduise pilduiserăm pilduiserăți pilduiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pilduiesc să pilduiești să pilduiască să pilduim să pilduiți să pilduiască
imperative — tu — — voi —
affirmative pilduiește pilduiți
negative nu pildui nu pilduiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.