piscui

Romanian

Etymology

From pisc +‎ -ui.

Verb

a piscui (third-person singular present piscuie, past participle piscuit) 4th conjugation

  1. to chirp

Conjugation

    conjugation of piscui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a piscui
gerund piscuind
past participle piscuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present piscui piscui piscuie piscuim piscuiți piscuie
imperfect piscuiam piscuiai piscuia piscuiam piscuiați piscuiau
simple perfect piscuii piscuiși piscui piscuirăm piscuirăți piscuiră
pluperfect piscuisem piscuiseși piscuise piscuiserăm piscuiserăți piscuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să piscui să piscui să piscuie să piscuim să piscuiți să piscuie
imperative — tu — — voi —
affirmative piscuie piscuiți
negative nu piscui nu piscuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.