plagiere
Latin
Verb
plagiēre
- second-person singular present passive subjunctive of plagiō
Romanian
Etymology
Noun
plagiere f (plural plagieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | plagiere | plagierea | plagieri | plagierile | |
| genitive-dative | plagieri | plagierii | plagieri | plagierilor | |
| vocative | plagiere, plagiereo | plagierilor | |||