plenipotențiar
Romanian
Etymology
Borrowed from French plénipotentiaire.
Noun
plenipotențiar m (plural plenipotențiari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | plenipotențiar | plenipotențiarul | plenipotențiari | plenipotențiarii | |
| genitive-dative | plenipotențiar | plenipotențiarului | plenipotențiari | plenipotențiarilor | |
| vocative | plenipotențiarule | plenipotențiarilor | |||