plescăi

Romanian

Etymology

From pleasc +‎ -ăi.

Verb

a plescăi (third-person singular present plescăie, past participle plescăit) 4th conjugation

  1. to eat noisily

Conjugation

    conjugation of plescăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a plescăi
gerund plescăind
past participle plescăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present plescăi plescăi plescăie plescăim plescăiți plescăie
imperfect plescăiam plescăiai plescăia plescăiam plescăiați plescăiau
simple perfect plescăii plescăiși plescăi plescăirăm plescăirăți plescăiră
pluperfect plescăisem plescăiseși plescăise plescăiserăm plescăiserăți plescăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să plescăi să plescăi să plescăie să plescăim să plescăiți să plescăie
imperative — tu — — voi —
affirmative plescăie plescăiți
negative nu plescăi nu plescăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.